Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
FONFĂÍT, -Ă, fonfăiți, -te, adj. (Despre oameni) Fonf, fârnâit2; (despre cuvinte sau sunete) rostite nazal, ca de un fonf. – V. fonfăi
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FONFĂÍT adj., s. v. fonf.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FONFĂÍ, fónfăi, vb. IV. Intranz. A vorbi pronunțând cuvintele nazal, ca un fonf; a fârnâi, a fornăi (2). – Fonf + suf. -ăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FONFĂÍ fónfăi intranz. (despre persoane cu defecte în rostire) A fi fonf; a scoate sunete nazale neplăcute în timpul vorbirii; a vorbi pe nas; a fârnâi. /fonf + suf. ~ăi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FONFĂÍ vb. a fârnâi, a fornăi, (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi. (~ când vorbește.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fonfăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. fónfăie, imperf. 3 sg. fonfăiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink