Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
FRANȚUZÍRE, franțuziri, s. f. (Rar) Faptul de a introduce în limbă cuvinte și expresii franceze inutile și nepotrivite. – V. franțuzi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
franțuzíre s. f., g.-d. art. franțuzírii; pl. franțuzíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FRANȚUZÍ ~ésc înv. tranz. fam. 1) (limbi, idiomuri, graiuri) A împestrița cu expresii și cuvinte franceze. 2) A face să se franțuzească. /Din franțuz
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE FRANȚUZÍ mă ~ésc intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile francezilor; a deveni asemănător cu francezii. /Din franțuz înv.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
franțuzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. franțuzésc, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. franțuzeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink