FREGÁTĂ, fregate, s. f. 1. Vas de război cu trei catarge (obișnuit în secolele trecute), dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri și destinat serviciului de recunoaștere și de pază. 2. Gen de păsări palmipede marine, zvelte, cu corpul mic și cu coada și aripile foarte mari, care trăiesc în regiunea mărilor tropicale și se hrănesc cu pești (Fregata); pasăre care face parte din acest gen. – Din fr. frégate, it. fregata.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FREGÁTĂ s.f. 1. Veche navă de război cu vele, rapidă, înarmată ușor, folosită mai ales în operațiile de recunoaștere. 2. Pasăre palmipedă din mările tropicale, cu coadă și aripi foarte lungi. [Cf. fr. frégate, it. fregata].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FREGÁTĂ s. f. 1. veche navă de război cu vele, rapidă, cu trei catarge și artilerie puternică, de recunoaștere, de pază și de legătură între navele mari. ◊ navă militară modernă de tonaj mic, manevrieră și rapidă. 2. pasăre palmipedă din mările tropicale, cu coadă și aripi foarte lungi. (< fr. frégate, it. fregata)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fregátă s. f., pl. fregáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FREGÁTĂ1 ~e f. 1) (în secolele trecute) Navă militară rapidă cu trei catarge și cu vele, folosită în operațiile de recunoaștere și în serviciul de pază. 2) (în flotele contemporane ale Angliei, Franței, S.U.A. etc.) Navă maritimă militară de escortă și de apărare împotriva submarinelor. /<fr. frégate, it. fregata
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FREGÁTĂ2 ~e f. Pasăre exotică marină, de talie mică, cu aripile și coada foarte lungi, care se hrănește cu pești. /<fr. frégate, it. fregata
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink