FUITUIÁLĂ, fuituieli, s. f. 1. (Înv. și reg.) Material folosit în exploatările miniere la astuparea găurilor de mină. 2. (Înv.) Umplutură făcută din câlți, cârpe, hârtie, care se bagă în pușcă sau în pistol peste alice sau peste pulbere. [Pr.: -tu-ia-. – Var.: fultuiálă s. f.] – Fuitui (reg. „a îndesa” < magh.) + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
fuituiálă s. f. (sil. fui-tu-ia-), g.-d. art. fuituiélii; pl. fuituiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink