FUMIGÁȚIE, fumigații, s. f. Producere de fum, afumare cu diverse substanțe în scopul distrugerii unor paraziți, pentru dezinfecție, parfumarea aerului într-un spațiu închis sau în scopuri terapeutice. – Din fr. fumigation, lat. fumigatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FUMIGÁȚIE s.f. (Liv.) Producere de fum, afumare cu mirodenii pentru distrugerea bacteriilor, a insectelor etc. sau pentru parfumarea aerului. [Gen. -iei, var. fumigation, lat.t. fumigatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FUMIGÁȚIE s. f. afumare cu mirodenii pentru distrugerea bacteriilor, a insectelor etc., sau pentru parfumarea aerului. (< fr. fumigation, lat. fumigatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fumigáție s. f. (sil. -ți-e), art. fumigáția (sil. ți-a), g.-d. art. fumigáției; pl. fumigáții, art. fumigáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FUMIGÁȚIE ~i f. Afumare a unui spațiu (în scopuri terapeutice sau pentru dezinfecție) prin arderea unor substanțe speciale. ~ sulfuroasă. [Art. fumigația; G.-D. fumigației; Sil. -ți-e] /<fr. fumigation, lat. fumigatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink