FURCHÍȚĂ, furchițe, s. f. (Pop., rar) Furcuță (1). – Furcă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
furchíță s. f., g.-d. art. furchíței; pl. furchíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink