FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Reg. și fam.) Care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din germ. fein.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FAIN, -Ă adj. Fin, foarte bun. ♦ Ales, minunat. [< germ. fein].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FAIN, -Ă adj. (fam.) fin, foarte bun. ◊ ales, minunat. (< germ. fein)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fáin (fáină), adj. – Fin, distins, prețios. Germ. fein (Borcea 185; Tiktin; DAR; după Gáldi, Dict., 176, prin intermediul mag.). Curent în Trans., considerat vulgar în Munt.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
fáin adj. m., pl. fáini; f. sg. fáină, pl. fáine
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FAIN ~ă ( ~i, ~e) fam. Care are calități deosebite; foarte bun. /<germ. fein
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink