FÁMEN, fameni, s. m. (Înv.) Bărbat castrat; spec. eunuc. ♦ Fig. Bărbat decăzut din punct de vedere moral. – Refăcut din fameni (pl. lui famăn înv. „bărbat castrat”, din lat. *feminus, din femina).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÁMEN s. v. eunuc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fámen (fámeni), s. m. – 1. Bărbat castrat, eunuc. – 2. Efeminat. – Mr. feamin, hamin, megl. femin. Lat. (h**o) *feminus (Pușcariu 577; Candrea-Dens., 458; Byhan 29; REW 3239; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 124), cf. alb. femërë (Meyer 100), v. prov. feme „feminin”, port. fémeo „feminin”. Cuvînt pierdut în limbajul curent, s-a salvat în literatură datorită unei celebre imprecații a lui Eminescu.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
fámen s. m., pl. fámeni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FÁMEN ~i m. înv. 1) Bărbat castrat. 2) Bărbat castrat însărcinat cu paza haremului în Orient; eunuc. 3) fig. Bărbat decăzut moral. /<lat. feminus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink