FÁPTĂ, fapte, s. f. Acțiune săvârșită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă. ◊ Fapte de arme = acte de eroism militar. ◊ Loc. adv. (Înv.) În faptă = în realitate, de fapt. – Lat. facta (pl. lui factum) devenit sg. f.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÁPTĂ s. 1. lucru. (A comis o ~ nedemnă.) 2. ispravă. (Ce ~ ai mai comis?) 3. v. operă. (~ de binefacere.) 4. act, acțiune, (înv.) deală, (fig.) pas. (Răspund de ~ele mele.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fáptă s. f., g.-d. art. fáptei; pl. fápte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FÁPTĂ ~e f. Acțiune săvârșită de cineva; treabă. ~ eroică. ◊ În ~ în realitate. [G.-D. faptei] /<lat. facta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink