FÁUR1 s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar1 (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÁUR2, fauri, s. m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Gândăcel lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie (Elater segetum). – Lat. faber, -bri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÁUR s. v. (ENTOM.) elaterid.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FÁUR s. v. februarie, fierar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fáur (fáuri), s. m. – 1. Fierar. – 2. Varietate de gîndac (Elater segetum). – Mr. favru, favur, istr. fǫwru. Lat. fāber (Pușcariu 590; Candrea-Dens., 569; REW 3231; DAR); cf. it. fabbro, prov. faure, fr. fèvre, v. sp. fabro. – Der. făurar, s. m. (fierar); făurăreasă, s. f. (nevastă de fierar); făurărie, s. f. (fierărie); făurărit, s. n. (fierărie, meseria de fierar); făuri, vb. (a forja; a făuri, a crea, a inventa), care, după Pușcariu 592 și Candrea-Dens., 570, reprezintă lat. făbrῑre; făurie, s. f. (forjă); făuriște, s. f. (forjă); făuriță, s. f. (nevastă de fierar).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
fáur (februarie) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
fáur (fierar) s. m., pl. fáuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FÁUR1 m. pop. A doua lună a anului; februarie. [Sil. fa-ur] /Din făurar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FÁUR2 ~i m. înv. v. FĂURAR2. /<lat. faber, ~bri
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink