FÂNEÁȚĂ, fânețe, s. f. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț. – Fân + suf. -eață.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÂNEÁȚĂ s. cositură, fânaț, (Transilv. și Ban.) prat. (Loc de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fâneáță s. f., g.-d. art. fânéței; pl. fânéțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FÂNEÁȚĂ fânéțe f. Loc unde crește iarbă pentru fân. /fân + suf. ~eață
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink