GÁȘCĂ, găști, s. f. (Peior.) Grup restrâns de oameni, uniți între ei prin preocupări, mai ales în vederea săvârșirii unor acțiuni reprobabile; grup de oameni care se află la periferia societății. ◊ Expr. A (se) sparge gașca = a (se) risipi, a (se) destrăma o cârdășie, o clică. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÁȘCĂ s. v. bandă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GÁȘCĂ s. v. baracă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gáșcă (-te), s. f. – 1. Colibă. – 2. Grup restrîns, ceată. Origine necunoscută. Cihac, II, 117, pleacă de la rus. gaika „piuliță”, ceea ce este lipsit de sens.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gáșcă s. f., g.-d. art. găștii; pl. găști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GÁȘCĂ găști f. fam. depr. Grup restrâns de oameni care, unindu-se, recurg la acțiuni reprobabile; șleahtă; bandă; clică; clan; coterie. [G.-D. găștii] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink