GAROFÍȚĂ, garofițe, s. f. 1. Diminutiv al lui garoafă. 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și flori purpurii; garoafă de câmp (Dianthus carthusianorum). 3. Plantă erbacee ornamentală cu tulpina ramificată, cu flori mari, roșii, albe sau pestrițe (Dianthus chinensis). 4. (în sintagmele) Garofiță de munte = plantă erbacee cu flori mari, purpurii (Dianthus compactus). Garofița Pietrei Craiului = plantă erbacee a cărei tulpină de 10-20 cm poartă o singură floare purpurie brăzdată radial de dungi mai închise (Dianthus callizorus). – Garoafă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GAROFÍȚĂ s. (BOT.) 1. (Dianthus carthusianorum) garoafă de câmp, garoafă sălbatică, (reg.) cuișoare (pl.), (Transilv.) scânteie. 2. v. garoafă de munte. 3. (Dianthus spiculifolius) (reg.) barba-ungu-rului. 4. garofiță de grădină (Dianthus barbatus) = garoafă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
garofíță s. f., g.-d. art. garofíței; pl. garofíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GAROFÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la garoafă) Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori de culoare purpurie; garoafă de câmp; garoafă sălbatică. /garoafă + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GAROFIȚĂ DE MÁRE s. v. sică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
garofíța Piétrei Cráiului s. f. + s. f. + s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
garofíță de múnte s. f. + prep. + s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink