GEAMÁLĂ, geamale, s. f. Păpușă foarte mare care reprezenta un trup de femeie cu două capete și patru mâini, folosită în trecut în spectacolele populare de bâlci. – Din tc. cemal [oyunu].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
geamálă (geamále), s. f. – Păpușă uriașă, mască de bîlci. Tc. cemal (Șeineanu, II, 185; Lokotsch 653).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
geamálă s. f. (sil. gea-), g.-d. art. geamálei; pl. geamále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink