GESTALTÍSM s. n. Teorie filozofică a formei potrivit căreia un tot fiind constituit din structuri perfect integrate are caracteristici proprii care nu rezultă din elementele lui constitutive, iar întregul nu poate fi considerat simpla însumare a acestor elemente; configuraționism. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltisme
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GESTALTÍSM s.n. Concepție psihologică și filozofică potrivit căreia fenomenele reprezintă structuri, configurații integrale, realități primordiale, ireductibile la o simplă însumare a elementelor componente; configuraționism, structuralism psihologic. [Pron. gheș-tal-, scris și gheștaltism. / < fr. gestaltisme, cf. germ. Gestalt – structură, formă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GESTALTÍSM [GHE-ȘTAL-] s. n. concepție psihologică potrivit căreia fenomenele psihice reprezintă structuri, configurații integrale, realități primordiale ireductibile la o simplă însumare a elementelor componente; configuraționism, structuralism (3). (< fr. gestaltisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GESTALTÍSM s. (PSIH.) configuraționism, structuralism psihologic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gestaltísm s. n. [pron. germ. ghe-ștal-]
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GESTALTÍSM (‹ fr.; {i} germ. Gestalt „structură”) [gheștaltism] s. n. Concepție în psihologia sec. 20 elaborată de M. Wertheimer, W. Köhler, K. Koffka, K. Lewin, care accentuează principiul integralității și structuralității fenomenelor psihice, faptul că ele au un caracter global, neputând fi reduse la o simplă însumare a elementelor componente. G. a apărut ca o reacție față de behaviorism. A influențat și alte domenii ale științei (lingvistica structurală, fiziologia, fizica ș.a.). Sin. structuralism psihologic.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink