GHIBÓRȚ, ghiborți, s. m. Pește de apă dulce, de culoare verde-măslinie, cu capul scurt și cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi (Acerina cernua). [Var.: ghigórț s. m.] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GHIBÓRȚ s. (IHT.; Acerina cernua) (reg.) ghelci, ghelmes, moș, răspăr.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ghibórț s. m., pl. ghibórți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GHIBÓRȚ ~i m. Pește dulcicol de talie mică, de culoare verde-măslinie, cu cap scurt și cu înotătoarele dorsale ghimpoase. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink