GHIGILÍC, ghigilice, s. n. (Înv.) Scufie (de noapte). [Var.: ghicelíc s. n.] – Din tc. gecelik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ghigilíc (-curi), s. n. – Căciuliță de dormit. Tc. gecelik (Șeineanu, II, 182; Lokotsch 704). Sec. XVIII.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ghigilíc s. n., pl. ghigilíce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink