GOELÉTĂ, goelete, s. f. Navă cu pânze având două până la șase catarge. [Pr.: go-e-] – Din fr. goélette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GOELÉTĂ s.f. Corabie cu două catarge de mic tonaj. [Pron. go-e-. / < fr. goélette].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GOELÉTĂ s. f. veche navă de transport cu doi-trei arbori și vele aurice. (< fr. goélette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GOELÉTĂ s. (MAR.) (rar) șuner. (O ~ cu două catarge.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
goelétă s. f., pl. goeléte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GOELÉTĂ ~e f. Corabie ușoară cu două (sau mai multe) catarge. /<fr. goélette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink