GRINDÚȚĂ, grinduțe, s. f. Diminutiv al lui grindă; grinduliță. – Grindă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
grindúță s. f., g.-d. art. grindúței; pl. grindúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink