GRÍPCĂ, gripci, s. f. Unealtă care servește la curățarea doagelor (vechi), a grinzilor etc. – Din bg. ogribka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRÍPCĂ s. (TEHN.) răzuș, teslă, (reg.) scoabă, (înv.) strujniță. (~ pentru tâmplari, dulgheri.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grípcă (grípci), s. f. – 1. Unealtă care servește la curățarea doagelor. – 2. Roată cu zimți. – Var. grifcă, hripcă, sgripcă. Bg. ogripka (Conev 62; Candrea, GS, VI, 324; Scriban), din sl. greti, grebą „a răzui”, dintr-un sl. gribka, după DAR, din sb., bg. zagribam „a răzui”, după Skok 70).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
grípcă s. f., g.-d. art. grípcii; pl. gripci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GRÍPCĂ ~ci f. Unealtă specială pentru răzuirea doagelor pe partea interioară a butoaielor. /<bulg. ogribka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink