GROHĂITÚRĂ, grohăituri, s. f. Grohăit. [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GROHĂITÚRĂ s. v. guițat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grohăitúră s. f., g.-d. art. grohăitúrii; pl. grohăitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink