GRUIÉȚ, gruiețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui grui. [Pr.: gru-ieț] – Grui + suf. -eț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRUIÉȚ s. v. movilă de alunecare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gruiéț s. n. (sil. -ieț), pl. gruiéțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink