GRĂPĂTÚRĂ, grăpături, s. f. (Rar) Grăpat. – Grăpa + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRĂPĂTÚRĂ s. v. grăpare, grăpat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grăpătúră s. f., g.-d. art. grăpătúrii; pl. grăpătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink