GÂDILĂTÚRĂ, gâdilături, s. f. Faptul de a gâdila; senzație particulară provocată cuiva prin gâdilare. [Var.: gâdilitúră s. f.] – Gâdila + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÂDILĂTÚRĂ s. v. gâdilare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gâdilătúră s. f., g.-d. art. gâdilătúrii; pl gâdilătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink