HÂDOȘÉNIE, hâdoșenii, s. f. Urâțenie mare, sluțenie; hâzenie. ♦ (Concr.) Persoană foarte urâtă. – Contaminare între hâd și hidoșenie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÂDOȘENÍE s. 1. v. urâțenie. 2. v. monstru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hâdoșénie s. f. (sil. -ni-e), art. hâdoșénia (sil. -ni-a), g.-d. art. hâdoșéniei; pl. hâdoșénii, art. hâdoșéniile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink