HÂNȚĂU, hânțaie, s. n. Bancă cu clește de fixare, asemănătoare cu scăunoaia, pe care rotarul fixează bucățile de lemn din care face spițele. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÂNȚĂU, hânțăuri, s. n. Unealtă a rotarului servind la fixarea bucăților de lemn din care se fac spițele.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
HÂNȚĂU s. v. cobilă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hânțău s.n., art. hânțăul; pl. hânțáie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink