HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Fam.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÂRBÁR s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hârbár adj. m., pl. hârbári; f. sg. hârbáră, pl. hârbáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink