Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÂRBUÍT adj. v. degradat, deteriorat, învechit, stricat, uzat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
HÂRBUÍ, hârbuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A HÂRBUÍ ~iésc tranz. A face să se hârbuiască. /hârb + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE HÂRBUÍ mă ~iésc intranz. 1) (despre obiecte casante) A se preface în hârburi; a se sparge. 2) (despre construcții, vehicule etc.) A se învechi șubrezindu-se; a se rablăgi. 3) fig. (despre persoane) A-și pierde vigoarea fizică sau/și intelectuală; a se rablagi; a se ramoli; a se rebegi. /hârb + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HÂRBUÍ vb. v. degrada, deteriora, învechi, strica, uza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hârbuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârbuiésc imperf. 3 sg. hârbuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hârbuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink