HÂRTIÚȚĂ, hârtiuțe, s. f. Diminutiv al lui hârtie (2); hârtioară. [Pr.: -ti-u-] – Hârtie + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÂRTIÚȚĂ s. hârtioară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hârtiúță s. f. (sil. -ti-u-), g.-d. art. hârtiúței; pl. hârtiúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink