HĂMĂITÚRĂ, hămăituri, s. f. Lătrat, hămăială, hămăit. [Pr.: -mă-i-] – Hămăi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HĂMĂITÚRĂ s. v. lătrat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hămăitúră s. f., g.-d. art. hămăitúrii; pl. hămăitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink