Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
HĂPĂÍ, hăpăiesc, vb. IV. Tranz. 1. A mânca înghițind repede și cu zgomot. 2. (Rar) A vorbi repede și fără șir (mâncând cuvintele). – Hap1 + suf. -ăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
hăpăí (a hăpăi) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. hắpăi / hăpăiésc, imperf. 3 sg. hăpăiá; conj. prez. 3 să hắpăie / să hăpăiáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
hăpăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăpăiésc, imperf. 3 sg. hăpăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hăpăiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A HĂPĂÍ ~iésc tranz. fam. 1) A mânca, înghițind repede și cu zgomot. 2) fig. (enunțuri, vorbe etc.) A rosti pripit și fragmentar. /hap + suf. ~ăi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink