HĂRNICÚȚ, -Ă, hărnicuți, -e, adj. Diminutiv al lui harnic; hărnicel. – Harnic + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
hărnicúț adj. m., pl. hărnicúți; f. sg. hărnicúță, pl. hărnicúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink