HĂTĂLĂU, hătălăi, s. m. (Reg.; peior.) Om, flăcău m*******c; handralău. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
hătălău s. m., art. hătălăul; pl. hătălăi, art. hătălăii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HĂTĂLẮU ~i m. Tânăr care manifestă interes deosebit față de fete; handralău. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink