Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
hamál (hamáli), s. m. – Muncitor care transportă poveri. – Var. (Mold.) mahal. Mr. hămal. Tc. hamal, din arab. hammâl, cf. per. cuman. chamal (Șeineanu, II, 201; Lokotsch 806; Ronzevalle 82), cf. genov. camallo, sp. alhamel (Corominas, I, 125), ngr. χαμάλης, alb. hamal, sb. amal, bg. hamalin. – Der. hamalesc, adj. (de hamali); hamalîc, s. n. (îndeletnicirea de hamal), din tc. ham(m)alik, mr. hămăliche; măhălit, s. n. (Mold., îndeletnicirea de hamal); măhălos, adj. (dezordonat), prin încrucișare cu mătăhălos.
Sursa: Dicționarul etimologic român