HELIOGRAVÚRĂ, heliogravuri, s. f. 1. Ansamblu de procedee fizice și chimice cu care se execută clișeele de cupru pentru imprimarea heliografică; heliografie. ♦ Gravură obținută printr-un astfel de procedeu. 2. Procedeu fotomecanicVezi nota de gravare a formelor de tipar adânc; fotogravură. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliogravure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HELIOGRAVÚRĂ s.f. Procedeu de execuție a clișeelor de cupru pentru imprimare heliografică. ♦ Gravură lucrată printr-un astfel de procedeu. [< fr. héliogravure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HELIOGRAVÚRĂ s. f. 1. procedeu de execuție a clișeelor de cupru pentru imprimare heliografică. ◊ gravura obținută. 2. procedeu fotomecanic de gravare a formelor de tipar adânc; fotogravură. (< fr. héliogravure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HELIOGRAVÚRĂ s. (TIPOGR.) fotogravură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
heliogravúră s. f. (sil. -li-o-gra-) → gravură
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HELIOGRAVÚRĂ ~i f. Gravură realizată pe clișee de cupru prin expunerea la razele solare. /<fr. héliogravure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink