HELIOSTÁT, heliostate, s. n. Instrument alcătuit dintr-un sistem optic, pus în mișcare de un mecanism de ceasornic, folosit pentru a transmite un fascicul de raze solare într-o direcție determinată. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliostat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HELIOSTÁT s.n. Instrument folosit pentru proiectarea unui fascicul de raze solare asupra unui punct, independent de deplasarea Pământului în raport cu Soarele. [< fr. héliostat, cf. gr. helios – soare, statos – oprit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HELIOSTÁT s. n. celostat folosit în observațiile solare într-o direcție determinată. (< fr. héliostat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
heliostát s. n. (sil. -li-o-; mf. -stat), pl. heliostáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink