HIALÍTĂ, hialite, s. f. 1. Varietate de opal care are transparență. 2. Sticlă neagră de Boemia. 3. Inflamație a corpului vitros al ochiului. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIALÍTĂ s.f. 1. Varietate de opal care are transparență. 2. Sticlă neagră de Boemia. 3. Inflamație a corpului vitros. [Pron. hi-a-, var. hialit s.n. / < germ. Hyalit, cf. gr. hyalos – sticlă, cuarț].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIALÍTĂ s. f. inflamație a corpului vitros. (< fr. hyalite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hialítă s. f. (sil. hi-a-), pl. hialite
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink