HOȚOÁICĂ, hoțoaice, s. f. Femeie care fură; hoață. ♦ (Fam.) Ștrengăriță, hoțomancă. – Hoț + suf. -oaică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HOȚOÁICĂ ~ce f. 1) Femeie care fură. 2) fig. Femeie șireată și poznașă. /hoț + suf. ~oaică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HOȚOÁICĂ s. 1. v. hoață. 2. hoțomancă, șmeche-roaică, ștrengăriță. (Mare ~ mai ești!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hoțoáică s. f., g.-d. art. hoțoáicei; pl. hoțoáice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink