HOÁRDĂ, hoarde, s. f. 1. Grupare în care erau organizate popoarele nomade mongole primitive. 2. Ceată, bandă de oameni care pradă și pustiesc; p. ext. armată cotropitoare. [Var.: hórdă, oárdă s. f.] – Din pol. horda, rus. orda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HOÁRDĂ ~e f. 1) (în evul mediu, la popoarele mongole și turcice) Organizație militar-administrativă a nomazilor. ~a de Aur. 2) fig. Oștire cotropitoare. ~e dușmane. [Sil. hoar-] /<pol. horda, rus. orda
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HOÁRDĂ s. 1. (IST.) ceată primitivă. (O ~ din comuna primitivă.) 2. (înv.) ordie. (O ~ pustiitoare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hoárdă s. f., g.-d. art. hoárdei; pl. hoárde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink