HOINĂREÁLĂ, hoinăreli, s. f. Faptul de a hoinări. – Hoinări + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HOINĂREÁLĂ s. 1. v. haimanalâc. 2. pribegie, pribegire, vagabondaj, vagabondare. (O ~ din loc în loc.) 3. colindare, cutreierare, rătăcire. (O ~ fără un țel precis.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hoinăreálă s. f., g.-d. art. hoinărélii; pl. hoinăréli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink