HOMEOSTÁZĂ, homeostaze, s. f. Proprietate a organismului de a menține, în limite foarte apropiate, constantele3 mediului intern; homeostazie. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homéostase.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HOMEOSTÁZĂ s.f. H********e. [< fr. homéostase].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HOMEOSTÁZĂ s. f. homeostazie (2). (< fr. homéostase)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HOMEOSTÁZĂ s. (BIOL.) v. homeostazie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
homeostáză s. f. (sil. -me-o-; mf. -sta-) → stază
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink