HOMEOSTAZÍE, homeostazii, s. f. (Biol.) Proprietate a organismului de a menține, în limite foarte apropiate, constantele3 mediului intern; homeostază. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homéostasie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HOMEOSTAZÍE s.f. Proprietate a organismelor vii de a-și menține diferitele constante fiziologice. ♦ Proprietate a unor sisteme de a-și menține constante anumite mărimi caracteristice; homeostază. [Pron. -me-os-ta-zi-e, gen. -iei. / < fr. homéostasie, cf. gr. h*****s – asemănător, stasis – stare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HOMEOSTAZÍE s. f. 1. proprietate a organismelor vii de a-și menține constantele fiziologice în condiții diferite de mediu. ◊ (genet.) menținere constantă a genomului într-o populație. 2. tendință a sistemelor autoreglabile de a-și menține constante anumite stări sau coordonate de definiție; homeostază. 3. echilibru natural, biologic și ecologic, în biosferă și ecosisteme. ◊ echilibru al mediului interior al individului. (< fr. homéostasie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HOMEOSTAZÍE s. (BIOL.) homeostază.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
homeostazíe s. f. (sil. -me-o-; mf. -sta-), art. homeostazía, g.-d. art. homeostazíei; pl. homeostazíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink