HORÍȘTE, horiști, s. f. (Reg.) Rotocol mare de fân, adunat din poloage1 ori risipit din căpițe ca să se usuce; horitură. – Horă + suf. -iște.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HORÍȘTE s. (reg.) horitură. (~ este un rotocol de fân.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
horíște s. f., g.-d. art. horíștii; pl. horíști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink