HORTICULTÚRĂ s. f. Știință agronomică care se ocupă cu studiul cultivării pomilor, legumelor, florilor, precum și cu aspectul estetic al arhitecturii parcurilor. – Din fr. horticulture.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HORTICULTÚRĂ f. Ramură a agriculturii care se ocupă cu studiul metodelor de cultivare a pomilor, a arbuștilor fructiferi și decorativi, a plantelor leguminoase și a florilor. [G.-D. horticulturii] /<fr. horticulture
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HORTICULTÚRĂ s.f. Știință care tratează despre cultivarea grădinilor. [< fr. horticulture, cf. lat. hortus – grădină, cultura – cultură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HORTICULTÚRĂ s. f. știință care tratează despre cultivarea grădinilor, producerea de legume, flori, arbori fructiferi. (< fr. horticulture)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HORTICULTÚRĂ s. grădinărie, grădinărit. (Specia-list în ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
horticultúră s. f., g.-d. art. horticultúrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink