HOTĂRÂTÓR, -OÁRE, hotărâtori, -oare, adj. Care hotărăște sau are puterea de a decide; decisiv, determinant. ♦ De importanță capitală; crucial. – Hotărî + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HOTĂRÂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care hotărăște sau care poate determina luarea unei hotărâri; decisiv; determinat. Argument ~. /a hotărî + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HOTĂRÂTÓR adj. 1. decisiv, determinant, (livr.) irefutabil, (franțuzism înv.) ponderos, (fig.) strivitor, zdrobitor. (Argumente ~oare.) 2. v. con-vingător. 3. v. esențial.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Hotărâtor ≠ nedeterminant
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
hotărâtór adj. m., pl. hotărâtóri; f. sg. și pl. hotărâtoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink