HRINCÚȚĂ, hrincuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui hrincă. – Hrincă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
hrincúță s. f., g.-d. art. hrincúței; pl. hrincúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink