HRÚBĂ, hrube, s. f. Încăpere sau galerie subterană care servește la depozitarea produselor (alimentare). ♦ Cavitate subterană (zidită și boltită) care servește ca loc de trecere. ♦ Un fel de casă primitivă cu acoperișul de pământ; bordei îngropat. – Din ucr. hruba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HRÚBĂ ~e f. 1) Galerie subterană servind ca loc de trecere. 2) Cavitate subterană servind pentru depozitarea și păstrarea produselor alimentare. 3) Locuință rudimentară aflată pe jumătate sub pământ. /<ucr. hruba
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HRÚBĂ s. 1. subterană, (înv.) culă. 2. tainiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
HRÚBĂ s. v. beci, pivniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hrúbă (hrúbe), s. f. – 1. Încăpere subterană, subsol. – 2. Colibă, bordei îngropat. – 3. Parte exterioară a hornului. Mag. huruba „colibă îngropată” (Cihac, II, 507; DAR). Ultimul sens pare să fie în legătură cu rut. hruba „sobă” (Candrea; Scriban). Der. pe baza bg. koruba „scorbură într-un trunchi de copac”, cf. alb. korubë „stup” (Conev 80) nu este probabilă. Nu este clară nici legătura cu germ. Grube (Tiktin). Cf. țig. hrobos „șanț”, poate din rom.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hrúbă s. f., g.-d. art. hrúbei; pl. hrúbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink