HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HUȚÁN s., adj. 1. s. huțul. (Un ~ din Bucovina.) 2. adj. huțănesc. (Cal ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
huțán, huțánă, huțáni, huțáne, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (adv.) huțănesc, a huțulului, de huțul. 2. s.m. huțul, locuitor slav de la izvoarele Siretului și Ceremușului. 3. (fig.) om înalt și voinic.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
huțán adj. m., s. m., pl. huțáni; f. sg. huțánă, pl. huțáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink