HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului și care vorbește un dialect ucrainean; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HUȚÚL s. v. huțan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
huțúl s. m., adj. m., pl. huțúli; f. sg. huțúlă, g.-d. art. huțúlei, pl. huțúle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink