huțupínă, huțupíne, s.f. (reg.) 1. fată ori m****e voinică; huștupină. 2. iapă mare și slăbuță; mârțoagă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
huțupínă s. f., pl. huțupíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink